Vampirii, in context mitologic şi folcloric, sunt cadavre reanimate hrănindu-se cu sânge. Legendele spun că vampirii nu pot ieşi la lumină, pielea lor este foarte alba, caninii ascuţiţi, se pot pierde printre oameni (doar noaptea), dar la anumite schimbări de stare, li se schimbă culoarea ochilor, devenind fosforescenţi. Odata ce s-au apucat să bea sânge nu se pot opri, şi in general se joacă cu prada înainte de a o mânca. Traiesc sute de ani, sunt nemuritori, au pielea rece şi sângele la fel.

 Încă din cele mai vechi timpuri, oamenii au vorbit despre monştri şi spirite malefice, din rîndul cărora s-au detaşat vampirii, fiinţe hidoase care se hrănesc cu sînge şi care sînt nemuritoare. În cele ce urmează vom încerca să aruncăm o privire asupra elementelor care au dus la apariţia legendelor privind vampirii, asupra semnificaţiilor psihologice ale acestor creaturi şi vom încerca să oferim o explicaţie vampirismului. Arhitectura unui mit modern În cărţile contemporane, în filme şi în documentare, vampirii sînt nişte creaturi incredibil de elaborate. Conform mitologiei, însă, fiecare vampir a fost la un moment dat om. Vampirii se hrănesc cu sînge şi vînează numai noaptea. De obicei, sînt beneficiarii unor incisivi puternici şi ascuţiţi, cu ajutorul căror îşi muşcă victimele de gît. Legendele privind aceste creaturi se întîlnesc în culturile majorităţii popoarelor. Cea mai celebră creatură de acest gen, întîlnită în America de Sud şi Centrală, este El Chupacabra, despre care se spune că a făcut cele mai multe victime din întreaga istorie a vampirilor. Vampirii se pot prezenta sub forma unor fiinţe umane normale, care sînt, dotate, însă, cu o extraordinară putere de seducere, dar şi sub forma unor animale. Se spune despre aceste creaturi că sînt nemuritoare. În realitate, însă, ele pot fi distruse prin supunerea lor unei lumini puternice, prin ardere, prin stropirea cu apă sfinţită sau prin expunerea la usturoi. Figura vampirului, aşa cum o cunoaştem astăzi, este o invenţie de dată recentă, fiind opera lui Bram Stoker, cel care în 1897 a scris celebra carte “Dracula”, care a fost adaptată în numeroase filme şi care a constituit o sursă de inspiraţie pentru o multitudine de alte cărţi. Nopţile bîntuite ale Mesopotamiei Nimeni nu poate spune cu certitudine cînd au apărut primii vampiri, dar există date care arată că, în urmă cu 4.000 de ani, vechii asirieni şi babilonienii din Mesopotamia se confruntau deja cu astfel de figuri ciudate. Mesopotamienii vorbeau despre Lamastu sau Lamashtu, o zeiţă-demon care se hrănea cu oameni. În legendele asiriene, Lamastu era fiica zeului Anu. Ea intra în casele oamenilor, noaptea, şi răpea sau omora copiii. De asemenea, îi ataca şi pe adulţi, cărora le putea provoca diverse boli, şi, uneori, se hrănea cu sîngele tinerilor bărbaţi. Uneori, această zeiţă se prezenta în faţa oamenilor cu chipul unui leu. Pentru a se apăra de Lamastu, femeile însărcinate purtau amulete care îl întruchipau pe Pazuzu, un zeu care lupta împotriva demonilor. Lamastu este asociată cu Lilith, o figură întîlnită în foarte multe texte evreieşti. Conform unei legende extrem de vechi, Lilith, care a fost creată de Dumnezeu din pămînt, odată cu Adam, a părăsit Edenul şi a dat naştere propriilor copii. Dumnezeu a trimis trei îngeri să o convingă să se întoarcă şi, pentru că ea a refuzat, i-a promis că o va face să ucidă cîte 100 de copii pe zi, pînă se va reîntoarce în Eden, transformînd-o astfel într-o adevărată ucigaşă de bebeluşi. Vechii greci aveau şi ei o creatură asemănătoare, Lamia, o zeiţă cu cap de femeie şi cu trup de şarpe. Legenda spune că Lamia a fost una dintre iubitele lui Zeus. Geloasă şi, în acelaşi timp, furioasă, soţia lui Zeus, Hera, a blestemat-o pe Lamia să-şi mănînce toţi copiii pe care-i va naşte. Pentru a se apăra împotriva blestemului, Lamia s-a transformat într-un adevărat monstru şi a început să se hrănească numai cu sîngele copiilor. Creaturi asemănătoare pot fi întîlnite şi în legendele celte, indiene sau chineze. Strigoi, upiri şi vîrcolaci În ultimii 1.000 de ani, legendele despre vampiri au fost mult îmbogăţite, prin contribuţia culturilor est-europene. Legenda lui Dracula, de exemplu, este inspirată clar din folclorul est-european, mai precis din cel românesc. Toţi aceşti vampiri aşa-zis noi prezintă anumite particularităţi şi caracteristici, dar, cu toate acestea, pot fi încadraţi într-o singură categorie: demoni (reprezentanţi ai diavolului), oameni care mor şi care sînt retrimişi pe pămînt. Cei mai renumiţi vampiri europeni sînt upirul rus, vîrcolacul grecesc şi strigoiul românesc. Conform legendelor, strigoii reprezintă spriritele unor persoane care au murit şi s-au reîntors printre cei vii. Spre deosebire, însă, de upiri sau de vîrcolaci, strigoii trebuiau să treacă prin mai multe stagii înainte de a se întoarce pe Pămînt. Într-o primă fază, strigoii sînt invizibili şi-şi manifestă prezenţa prin mutarea mobilei sau furarea mîncării. După o anumită perioadă de timp, însă, ei devin vizibili, luînd înfăţişarea unei persoane în viaţă. Se spune despre ei că nu părăsesc casa în care au ajuns prima dată şi că se hrănesc cu sînge. În perioada imediat următoare întoarcerii lor pe Pămînt, strigoii trăiesc în sicrie, fapt care permite uciderea lor prin arderea corpului. După şapte ani, însă, ei pot trăi oriunde doresc, luînd înfăţişare umană şi începînd, practic, o nouă viaţă. Isteria vampirismului cuprinde Europa de Est În secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea, isteria vampirismului a cuprins întreg estul Europei. Oamenii relatau permanent despre prezenţa unor vampiri, iar autorităţile ajunseseră chiar să deshumeze morţii, pentru a-i identifica şi arde pe vampiri. Toată această nebunie a dus şi la realizarea unor studii academice despre vampiri, lucrări care l-au inspirat şi pe irlandezul Bram Stoker în scrierea celebrei cărţi “Dracula”. Chiar dacă se îndepărtează mult de realitate, Stoker a reuşit să se impună cu cartea sa, prin intermediul a două elemente, pe care a ştiut să le exploateze foarte bine. În primul rînd, a amplasat acţiunea în munţii Transilvaniei, într-o regiune plină de mister, inspirîndu-se din relatările despre vampirii din estul Europei şi din folclorul ţigănesc, iar în al doilea rînd a reuşit să brodeze pe marginea legendelor, cu elemente inovative, care au dat o mare credibilitate cărţii. Stoker a plecat de la brutalitatea care-i era caracteristică lui Vlad Ţepeş (faptul că-şi trăgea duşmanii în ţeapă nu era doar o legendă) şi care era recunoscută ca atare de români, dar şi de istorie, şi a transformat-o în vampirism, lucru care nu este menţionat în nici una dintre scrierile despre fostul domnitor al Ţării Româneşti. Ideea este că inovaţiile lui Stoker au prins la public, fapt care i-au permis să creeze primul vampir modern din istorie. Să nu uităm, însă, că această carte a prins în mod special la popoarele cu o mitologie extrem de bogată şi cu o predilecţie extraordinară spre legende. Prima ecranizare după “Dracula” a fost realizată în 1931, cu Bela Lugosi în rolul principal, după care au urmat zeci şi zeci de filme, fidele cărţii sau, din contra, pline de elemente şi inovaţii moderne. O contribuţie majoră la răspîndirea legendelor despre vampiri a avut-o şi scriitoarea Anne Rice, iar mai nou celebrul serial de televiziune “Buffy, spaima vampirilor”. Ultima realizare în materie de vampiri o constituie aşa-zisul exemplar psihic. Acest vampir, de timp nou, posedă o energie psihică extraordinară şi are puterea de a lăsa fără energie orice altă persoană, fără ca aceasta să ştie efectiv ce i se întîmplă. Dar, bineînţeles, şi acest vampir este tot o invenţie a unor scriitori, chiar dacă unele elemente constituiente pot fi întîlnite şi în legendele despre vampiri din urmă cu 1.000 de ani. Vampirii, oameni bolnavi? Interesant este faptul că existenţa unor boli, destul de rare, a contribuit în mod substanţial la dezvoltarea legendelor despre vampiri şi la întărirea credinţei populare că aceste creaturi există cu adevărat. Cea mai cunoscută boală este porfiria, care se caracterizează printr-o neregularitate în producerea în sînge a unui pigment bogat în fier. Oamenii care prezintă forme severe de porfirie sînt extrem de sensibili la lumină, au dureri abdominale şi pot suferi chiar de un delir acut. Se spune că un posibil tratament împotriva acestei boli l-ar reprezenta consumul regulat de sînge, dar nu există nici o probă în acest sens. Unii bolnavi pot prezenta o înroşire accentuată a gurii şi a dinţilor. Boala este ereditară. O altă boală o reprezintă catalepsia, o condiţie psihică specifică, asociată cu epilepsia, schizofrenia şi alte dezordini care afectează sistemul nervos central. În timpul unei crize de catalepsie, musculatura devine foarte rigidă, corpul se întăreşte accentuat, bătăile inimii scad, iar respiraţia devine tot mai înceată. Astăzi, medicii ştiu cum să trateze această boală, dar în trecut oamenii se luau după aparenţe, considerîndu-i pe bolnavi ca fiind morţi şi chiar îngropîndu-i. Aşadar, nu este deloc de mirare că unii morţi se ridicau din sicrie în momentul în care erau duşi la groapă, alimentînd în acest fel legendele despre vampiri. • • • Se spune despre vampiri că au reprezentat o invenţie necesară, deoarece personifică partea întunecată a umanităţii. Ei reprezintă partea opusă a aceea ce ar trebui să fie oamenii, un punct de reper necesar pentru a putea face distincţia dintre bine şi rău. Oricum, vampirii rămîn figuri emblematice în istorie, fiind, totodată, un răspuns universal la condiţia umană. Ei continuă să fascineze şi să reprezinte subiecţii principali ai unor cărţi sau filme, chiar dacă, în fapt, sînt doar o închipuire a naturii umane, care s-a temut tot timpul de monştri…

Sant – ilie este ziua de celebrare ale zeului solar (Sant – Ilie)la data 20 iulie considerata a fi mijlocul sezonului pastoral.
In perioada sa pamanteana Ilie a savarsit pacate, cel mai mare fiind uciderea parintilor sai la indemnul diavolului, pacate pe care le – a ispasit in moduri diferite si din aceasta cauza Dumnezeu l – a iertat, l – a trecut in randul sfintiilor si l – a urcat la cer intr – o trasura cu rotii de foc trasa de doi sau de patru cai albi in aripati.
In ajunul acestei zile fratele se duceau noaptea pe ogoarele semante cu canepa(canepisti), se dezbracau si, goneau, se tavaleau prin cultura, apoi se intreceau si se intorceau acasa.
In dimineaţa acestei zile se culegeau plante de leac, in special busuiocul, ce erau puse la uscat in podurile caselor, sub stresini sau in camari.
Nu era voie sa se consume mere pana la 20 iulie si nici nu era voie ca acestea fructe sa se bata unul de altul, pentru a nu a bate grindina, obiceie pastrate si astazi, in acesta zi, merele (fructele lui Sfantul Ilie)se duc la biserica pentru a fi sfintite, crezandu – se ca numai in acest mod ele vor deveni mere de aur pe lumea cealalta.
De sfantul Ilie, romanii isi aminteau si de sufletele mortiilor, in special de sufletele copilor morti. Femeile chemau copii straini sub un mar, pe care il scuturau ca sa dea de pomana merele cazute.
In ziua de Sfanul Ilie :
-  nu se lucreaza de teama pagubelor(traznete, ploaie, grindina);
-  il cinstesc mai ales cojocarii, stuparii – se reteaza stupii, se duc faguri si mere la biserica spre bine cuvantare si se impart de pomana;
-  se culeg in zori plante de leac stropite cu sange de cocos taiat deasupra lor;
-  se duc berbecii la berbecar;
-  daca tuna vor fi merele si alunele viermanoase; daca ploua, va ploua 20 de zile;
-  se tine  targul de fete de pe Muntele Gaina din Judetul Alba;

Avem o viata grea , nu?

Mama, am iesit cu prietenii.
Am mers cu totii la o petrecere. Eram cu totii atat de veseli si bine-dispusi... si totusi mi-am adus aminte ce mi-ai spus: **SA NU BEAU ALCOOL**. Mi-ai cerut sa nu beau, stiind ca trebuie sa conduc masina la intoarcere, si atunci am baut doar un Sprite.

Am fost foarte mandra de mine, ca te-am ascultat. Cu drag mi-ai sugerat sa nu beau daca trebuie sa conduc, contrar a ceea ce-mi spun acum cu insistenta prietenii... Cred ca am facut alegerea corecta si sfatul tau a fost bun.

Cand s-a terminat petrecerea, am plecat cu totii, unii conducand desi bausera, fara a fi apti pentru asta.

Eu am intrat in masina, cu siguranta unei persoane care e in forma. Nu puteam sa-mi imaginez, mama, ca ma astepta... ceva... neasteptat!

Acum sunt aici, intinsa pe asfalt si aud un politist care spune: "baiatul care a provocat accidentul era beat".

Mama, vocea lui mi se pare atat de indepartata... Sangele meu e intins peste tot, si incerc din toate puterile mele sa nu plang.

Aud medicii care spun: **"Aceasta fata nu va supravietui".**

Sunt sigura ca baiatul care conducea cealalta masina nici macar nu-si putea imagina... in timp ce gonea cu viteza maxima...
El a decis sa bea si eu trebuie sa mor...

De ce oamenii fac toate acestea, mama? Stiind foarte bine ca pot distruge alte vieti?

Durerea o simt ca pe un milion de pumnale care-mi sunt infipte toate odata. Spune-i surorii mele sa nu se sperie, spune-i tatalui sa fie tare.

Cineva trebuia sa-i spuna acelui baiat ca nu poate conduce masina dupa ce a baut.
Poate daca ai lui i-ar fi spus toate astea, eu acum n-as fi murit...

Respiratia mea incepe sa fie din ce in ce mai slaba, si incepe sa-mi fie frica.

Acestea sunt ultimele mele momente, si ma simt atat de... disperata...

Mi-ar fi placut sa pot sa te imbratisez, mama, in timp ce sunt intinsa aici pe asfalt, murind...
Mi-ar placea sa-ti spun ca te iubesc...

Te iubesc... adio.


**ACESTE RANDURI AU FOST SCRISE DE O JURNALISTA PREZENTA LA FATA ACCIDENTULUI.**

**ACEASTA JURNALISTA A INCEPUT O CAMPANIE IMPOTRIVA "CONSUMULUI DE ALCOOL LA VOLAN"**

**DACA CITESTI ACEST MESAJ SI-L IGNORI... POTI PIERDE OCAZIA, CHIAR DACA NU ESTI BAUTOR, SA FACI SI ALTE PERSOANE SA INTELEAGA CA VIATA NOASTRA A TUTUROR ESTE IN PERICOL. TRIMITE ACESTE RANDURI SI PRIETENILOR TAI. UNEORI UN MIC GEST POATE FACE DIFERENTA.**

SUBIECTUL I (30 de puncte)

     Asigură-te că eşti destul de deprimat după citirea textului. Scrie, pe foaia de examen, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerinţe, cu privire la textul de mai jos:

     Dormeau adânc sicriele de plumb
     Şi flori de plumb şi funerar veşmânt -
     Stam singur în cavou… şi era vânt…
     Şi scârţâiau coroanele de plumb.

     Dormea întors amorul meu de plumb
     Pe flori de plumb, şi-am început să-l strig -
     Stam singur lângă mort… şi era frig…
     Şi-i atârnau aripile de plumb. (George Bacovia, Plumb)

1). Selectează două cuvinte care aparţin câmpului semantic al morţii.   (2 puncte)

2). Precizează rolul semnelor de punctuaţie din primul vers. (Dacă primul vers nu are semne de punctuaţie, ghinion, punctajul va fi zero (Da, viaţa nu e dreaptă) (2 puncte)

3). Transcrie un vers care contine o locutiune verbala, folosită cu efecte depresive. (2 puncte)

4). Menţionează două teme/motive ale curentului emo, prezente în poezie. (4 puncte)

5). Numeşte două mărci lexico-gramaticale prin care se evidenţiază prezenţa emoului liric în textul dat. (4 puncte)

6). Explică semnificaţia unei figuri de stil depresive, identificată în prima strofă. (4 puncte)

7). Descrie starea depresivă în care te afli la citirea celei de-a doua strofe. (Dacă descrierea ta va fi bună, va ajunge pe profilele de hi5 ale puştoaicelor de 12 ani) (4 puncte)

8). Comentează în 6-10 rânduri versurile care conţin cuvinte ce ţin de moarte (ex: funerar, cavou etc.) (4 puncte)

9). Ilustrează una dintre caracteristicile unui emo.

SUBIECTUL al II-lea (30 de puncte)

     Scrie un text de tip argumentativ, de 15-20 de rânduri, despre viaţă, pornind de la următoarea idee:

     “Nu sări!”

SUBIECTUL al III-lea (30 de puncte)

     Scrie un eseu de 2-3 pagini, despre particularităţile curentului emo, prin referire la o piesă care ţi-a marcat viaţa şi te-a făcut să ai gânduri sinucigaşe.

     Notă: Dacă vei desena steluţe pe marginile foii de lucru, vei primi puncte în plus.